În mod uzual, kinetoterapia se traduce ca fiind terapia prin mişcare, de fapt această terapie este utilă atât în recuperarea afecţiunilor locomotorii, cât şi în tratarea unor afecţiuni ale organelor interne, boli cardiovasculare, respiratorii, metabolice şi chiar digestive.
Se ştie, de exemplu, că efortul fizic controlat poate reduce valorile tensiunii arteriale în hipertensiunea arterială sau poate reduce valorile diabetului zaharat. Kinetoterapia stimulează resursele de adaptare ale organismului printr-un stres reprezentat de exerciţiul fizic controlat şi bine dozat.
Kinetologia este știința care se ocupa cu studiul mișcării organismelor vii si al structurilor care participa la aceste mișcări. Kinetologia medicală studiază mecanismele neuromusculare si articulare care asigura omului activitățile motrice normale. Kinetoterapia face parte din medicina fizica – specialitate terapeutica care utilizează ca metode: mișcarea, căldura, curentul electric, climatul, masajul si apa. Kinetoterapia este cea mai noua componenta a medicinii fizice si reprezintă metodologia activa de baza pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor parți ale corpului uman afectate de boala sau de traumatisme.
Kinetoterapia se definește ca terapie prin mișcare efectuata prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse suferințe. Este o forma terapeutica individualizata care, plecând de la programe de exerciții fizice statice si dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative și de recuperare. Astfel, kinetoterapia îsi găsește aria de utilizare în cele trei secțiuni de asistentă medicală, putându-se descrie:
- kinetoterapia profilactică ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmărește: menținerea unui nivel funcțional satisfăcător, creșterea nivelului funcțional (profilaxie primara sau gimnastică de întreținere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică, pentru menținerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariție a complicațiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară);
- kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic și de recuperare;
- kinetoterapia de recuperare reprezintă secțiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală și urmărește prin intermediul unor programe de exerciții fizice: refacerea funcțiilor diminuate, creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații de readaptare funcționala (în cazul în care, de exemplu, un anumit mușchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor mușchi care îi preiau parțial funcțiile, în scopul realizării muscarii în limite acceptabile).